În frumoasa dimineață a zilei de 8 august 2025, curtea Parohiei Ortodoxe Române „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, Sfinții Mc. Epictet și Astion” din Salzburg forfotea de voci vesele, pași grăbiți și priviri nerăbdătoare. Un grup de copii, părinți și cadre didactice răspundeau invitației generoase a Părintelui Paroh Dr. Dumitru Viezuianu și a doamnei învățătoare Eugenia Viezuianu de a petrece împreună o zi de vacanță cu totul aparte. Nu era o simplă excursie, ci o călătorie gândită în special pentru acei copii care, în vara aceasta, nu și-au putut vizita bunicii din țară sau care nu mai au bunici deloc. Copiii participanți: Sofia, Maya V., Sofia C., Luca, Teodor, Stefan, Gabriel, Madalina, Anastasia, Andreea, Kevin, Dragos, Mihai, Luca, Stefan, Sara, Maria, Iuliana, Sofia, Alexandra T., Francsca, Maya, Alexandru T., Melania, Maria B., Maria, Ionut, Rahela, Magdalena H., Antonia, Darius, Dragos, Petru, Bogdan, Amalia au fost însoțiți de Prof. Mihaela Toader, Înv. Eugenia Viezuianu, Înv. Aurica Huțanu, Ing. Daniel și Ioana Lazăr, Stefan Marian Balcan, Viorela Bilea, Andrea Veringa, Andrada Toader, Ileana Schaflinger, Andrea Buznean.
Gustul copilăriei
Dimineața a început cu un mic dejun care a trezit multe amintiri plăcute : clătite pufoase, miros de vanilie și cremă de ciocolată, gusturi care le-au amintit adulților de imaginea bucătăriilor de altădată, unde bunicile pregăteau totul cu multă răbdare și dragoste. Cu rucsăceii în spate, echipați cu cele necesare pentru o excursie-pelerinaj, copiii s-a adunat apoi în Sfânta Biserică pentru a primi binecuvântarea părintelui înainte de plecare. Rugăciunea de început a învăluit întreaga zi într-o lumină caldă, și ne-a călăuzit pașii sub semnul siguranței și al recunoștinței.
Wasserspiele – jocul apei și botezul bucuriei
Prima oprire a fost la Castelul Hellbrunn (Schloss Hellbrunn), renumit pentru fântânile sale jucăușe – Wasserspiele. Construit la începutul secolului al XVII-lea ca reședință de vară a arhiepiscopului Markus Sittikus, locul adăpostește un labirint de jocuri de apă menite să surprindă vizitatorii. Și au reușit cu prisosință să ne surprindă și pe noi! Strigătele de bucurie ale copiilor se amestecau cu țipetele înnăbușite ale adulților atunci când jeturile neștiute izbucneau surprinzător din pavaj, din scaune și din masa uriașă de piatră, sau din colțurile fântânilor, stropindu-ne din toate direcțiile. Apa, sursa vieții, ne-a îmbrățișat cu prospețimea ei, amintindu-ne de Sfântul Botez ca început al vieții în Hristos, dar și de simbolistica purificatoare pe care o are în tradiția ortodoxă și în mitologia lumii. Acolo, în joc și stropi, bucuria a fost la fel de curată ca izvorul.
Prânzul la umbra Sfintei Cruci
După atâta joacă, am ajuns în centrul vechi al orașului, la magazinul Imbiss Feinkost Stocker pe Nonntaler Hauptstraße, la poalele muntelui unde se înalță Cetatea Orașului (Festung Hohensalzburg). Într-un mic scuar, la umbra unei troițe și în fața bisericii St. Erhard, mesele frumos aranjate ne așteptau. Domnul Ion Nașcu, gazda noastră, ne-a întâmpinat cu o ospitalitate rară: preparate culinare, băuturi răcoritoare care ne-au potolit setea și ne-au revigorat. A fost o pauză mai mult decât binevenită și mult așteptată, iar mâncarea servită a avut gustul acela pe care îl are hrana oferită din suflet.
Brutăria Sfântul Petru – „Pâinea noastră cea de toate zilele”
Apoi am pornit spre moara cea veche a orașului și spre brutăria Mânăstirii Sfântul Petru (Stiftsmühle & Stiftsbäckerei St. Peter), parte a celei mai vechi mănăstiri din lumea vorbitoare de limbă germană, care păstrează tradiția coacerii pâinii după rețete transmise neîntrerupt de peste opt secole. Aici, aroma pâinii calde, de secară poartă cu sine istoria locului, îmbinând simplitatea monahală cu gustul desăvârșit al vremurilor de odinioară. Am fost serviți cu pâine de secară proaspătă cu unt, iar, brioșele abia scoase din cuptor, cu mirosul lor ademenitor, au fost răsfățul dulce al pauzei.
Pâinea între realitate și simbolistică : „Pâinea de piatră”
Drumul de la brutărie ne-a condus apoi către Biserica Mânăstirii Sfântul Petru, unde se află mormântul Sfântului Rupert, primul Episcop al orașului Salzburg, ctitorul acestui stravechi locaș de cult, întemeietorul orașului Salzburg și unul dintre cei mai importanți misionari creștini din Europa Centrală. La intrare, pe peretele din partea dreaptă, se află o pâine de piatră. Părintele Dumitru ne-a vorbit despre legenda în care o femeie, nesocotind sfințenia unei mari sărbători, a frământat și a copt pâine, care s-a pietrificat în cuptor și se păstrează ca semn de atenționare a tuturor generațiilor.
Domul din Salzburg – unirea în rugăciune
Următorul pas ne-a purtat în fața impunătorului Dom, un exemplu desăvârșit de arhitectură barocă, ridicat în secolul al XVII-lea, pe locul primei Catedrale construită de Sf. Rupert și Virgil și sfințită în anul 774. Acolo, cu ochii ațintiți spre cupola uriașă și cu inimile unite, am rostit rugăciunea Tatăl nostru atât în limba română, cât și în germană, iar vocile noastre au răsunat sub bolțile catedralei, ca un pod între două culturi și două lumi care, în acele momente, erau una.
Pe urmele lui Mozart
Pe renumita stradă Getreidegasse, ne-am oprit în fața casei memoriale „Mozart Geburtshaus„ unde s-a născut celebrul compozitor Wolfgang Amadeus Mozart.
Popas răcoritor
Drumul nostru a continuat spre Eisgrotte. Străzile vechiului Salzburg ne-au purtat prin farmecul lor aparte, dar primele semne de oboseală se citeau deja pe chipurile celor mici. Totuși, curiozitatea și promisiunea unei înghețate au pus un zâmbet larg pe toate fețele. Desertul rece și cremos a fost un mic festin sub soarele de august.
Surpriza pe roți
La Hanusch Platz, pelerinajul nostru a căpătat o notă inedită. Acolo am așteptat-o pe Andreea Buznean, o bună creștină și un stâlp de nădejde al comunității ortodoxe românești din Salzburg, care de curând lucrează ca șofer de autobuz în rețeaua de transport public a orașului. Planul era să o surprindem în stație cu flori și bomboane, deoarece avusese de curând ziua de naștere, însă am sfârșit urcând cu toții în autobuzul liniei 18, pe ruta ei. Cursa de 15 minute până la capăt și înapoi a fost plină de cântece, aplauze, îmbrățișări și strigăte de bucurie. A fost un moment unic, în care spontaneitatea a transformat un drum cu autobuzul într-o mare sărbătoare.
Masa de seară
De la Hanusch Platz am pornit pe jos înapoi spre Nonntal, admirând orașul și locurile încărcate de istorie. Ultima oprire a fost la McDonald’s Salzburg Nord, unde ne așteptau masa de seară cu meniu și surprize pentru copii pregătite de doamnele Roxana, Cătălina și Daniela. Acolo, bucuria a continuat cu o sărbătoare neașteptată – ziua de naștere a unei mămici din grup, Ana-Maria Codita. Urările, cântecele și aplauzele au răsunat pe terasa însorită unde bucuria și voia bună au încheiat ziua într-o notă plină de emoție.
Această zi a fost atât pentru cei mici, cât și pentru părinții lor, o adevărată vacanță, cu soare, apă, joacă, înghețată și surprize. Dar dincolo de toate, a fost o lecție de viață. Părintele Dumitru și doamna învățătoare Eugenia Viezuianu au fost „bunici pentru o zi”, oferind copiilor nu doar atenție și grijă, ci și acea îmbrățișare caldă și strângere de mână, care rămân în suflet pentru totdeauna. Peste ani, acești copii își vor aminti nu doar de locurile văzute, ci mai ales de felul în care s-au simțit iubiți și protejați. Pentru comunitatea română ortodoxă din Salzburg, activitatea «Bunici pentru o zi de vacanță» nu este doar un eveniment de vară, ci un mod de a construi punți între generații, de a păstra vie legătura cu rădăcinile și credința. Așa cum ne-a arătat ziua de 8 august, bucuria este singurul lucru care, atunci când o împarți, se înmulțește, iar bucuria împărtășită devine cea mai trainică amintire.
În semn de recunoștință, Bunicilor li s-a făcut urarea să devină și străbunici pentru copiii comunității.
Prof. Mihaela Toader
Înv. Eugenia Viezuianu