Liturghie arhiereasca la hramul bisericii
Duminica 4. noiembrie 2012, Inaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Serafim, Arhiepiscopul Germaniei, Austriei si Luxemburgului a oficiat la Salzburg sfanta Liturghie arhiereasca inconjurat de un sobor de slujitori din care au facut parte Preotul Paroh Dumitru Viezuianu, Preotul Constantin Reinhold Bartok de la Parohia Traunstein – Traunreut si Diaconul Mitropoliei Parintele Dumitru Dura.Mitropolitul Serafim a fost intampinat traditional cu paine, sare si flori de tinerii din parohie. Preotii si credinciosii au cantat imnul arhieresc la primirea Ierarhului, in sunet de clopot si toaca. Raspunsurile la Sfanta Liturghie au fost date de toata comunitatea prin cantare in comun.
Inaltpreasfintitul Mitropolit Serafim a rostit un ales cuvant de invatatura adresat communitatii romanilor ortodocsi, subliniind indatorirea fiecaruia de a fi deschis fata de semeni, mai ales atunci cand sunt in suferinta, aceasa deschidere filantropica fiind rasplatita de Dumnezeu cu simtaminte de mare bucurie crestina. A explicat Evanghelia zilei si a dat exemplu pa saracul Lazar, care s-a invrednicit de bunurile ceresti. Credinta statornica impletita cu fapta, bucuria participarii la Sfanta Liturghie, mangaierea celor suferinzi si a celor in nevoi, fac parte integranta din viata crestinului.
Inaltpreasfintitul Serafim a marturisit bucuria de a sluji in biserica de lemn, sfintita acum trei ani de catre Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Romaniei. Preotul paroh a salutat oaspetii ecumenici si a multumit credinciosilor pentru pregatirea sarbatorii.
Dupa slujba, credinciosii au participat la agapa hramului si la programul cultural -spiritual: prezentarea costumelor populare din diferite zone ale Romaniei purtate de doamne, de tineri si copii, melodii din muzica populara romaneasca interpretate de dna. Liliana Gheorghe, compozitii ale lui Mozart interpretate de studentii romani de la Conservatorul
„Mozarteum” (Sinziana Alexandru, Alejandro Diaz Banderes, Irina Rusu , Reimund Weichenberger si elevii Isabela Matic, Markus Cozma, Taysha Berinde, Elisa Gassner), precum si la vizionarea Expozitiei de fotografie cu etapele constructiei bisericii.pentru pregatirea sarbatorii. Arhitectul Eugen Dumitru a subliniat faptul ca prezenta numeroasa a copiilor la slujba asigura viitorul Ortodoxiei in vestul Austriei.
La sarbatoare au participat oaspetii ecumenici; din partea Organizatiei „Pro Oriente”, Mag. Michael Neureiter, Dr. Beatrice Holzer, Peter Freina, Comis. Maltezilor pentru Romania.Franz Hartig, Prof. Mag. Josef si Liana Standl, RR Egon Lutz, Prof. Horiana Branisteanu, Mario Diaz si reprezentantii presei.
Prof. Rodica Radiana Caba
***
Vizita pastorala in Austria a Preafericitului Parinte Daniel Patriarhul Romaniei
„Casa lui Dumnezeu şi poarta cerului”
În această perioadă, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, se află într-o vizită în Austria. În cadrul acesteia, Preafericirea Sa, împreună cu IPS Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, IPS Mitropolit Serafim al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală şi de Nord, IPS Nifon, Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei, PS Episcop Macarie al Europei de Nord şi PS Sofian Braşoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, a sfinţit sâmbătă, 13 iunie 2009, noua biserică ortodoxă românească cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ şi „Sfinţii Martiri Epictet şi Astion“ din Salzburg. Ieri, 14 iunie 2009, Patriarhul Daniel a sfinţit şi noua biserică ortodoxă românească cu hramul „Sfântul Apostol Andrei“ din Viena, Austria.
„Credinţa martirilor – izvor de lumină pentru viaţa Bisericii“
La sfinţirea bisericii din Salzburg au participat reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe surori şi ai altor Biserici creştine, autorităţi de stat şi locale austriece, delegaţi ai Ambasadei României la Viena, preoţi şi membri ai comunităţilor ortodoxe româneşti din Austria şi din alte state europene. La eveniment, Întâistătătorul Bisericii noastre a rostit un cuvânt de învăţătură pe care l-a intitulat „Credinţa martirilor – izvor de lumină pentru viaţa Bisericii“, explicând semnificaţia ritualului de înconjurare a unei biserici, în momentul sfinţirii ei, în care se poartă părticele din relicve de martiri, care apoi, la sfinţirea altarului, se fixează în interiorul sfintei mese, pe care se săvârşeşte apoi Sfânta Jertfă euharistică a lui Hristos. „Această practică nu numai că aminteşte de faptul că multe dintre primele biserici creştine au fost construite pe mormintele martirilor, ci are şi o semnificaţie teologică. Semnificaţia teologică şi spirituală a prezenţei relicvelor de martiri în piciorul (interiorul) sfintei mese din sfântul altar provine din legătura ce există între moartea martirilor şi taina iubirii lui Hristos, mai tare decât moartea. Iubirea lui Hristos mai tare decât ura şi decât moartea este iubirea smerită şi atotputernică a lui Dumnezeu. Această iubire este comunicată prin Sfântul Duh martirilor, pentru a se arăta în ei puterea Crucii şi a Învierii lui Hristos. Legătura spirituală dintre Jertfa lui Hristos pe Cruce, Jertfa Sa euharistică şi jertfa sau dăruirea de sine a sfinţilor mărturisitori şi martiri, exprimată simbolic în ritualul sfinţirii bisericii, este scoasă în evidenţă de Sfântul Ioan Evanghelistul şi Teologul în cartea Apocalipsei: «Am văzut sub altar (jertfelnic) sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o (…) Aceştia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului. Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu şi Îi slujesc ziua şi noaptea în templul Lui, şi Cel ce şade pe tron îi va adăposti în cortul Său» (Apocalipsa 6, 9 şi 7, 14-15)“, a explicat Părintele Patriarh, menţionând că mărturisitorii şi martirii credinţei sunt oamenii cei mai vii spiritual şi mai rugători în faţa tronului lui Hristos (Cf. Apocalipsa 8, 3-4), pentru că în ei s-a arătat în modul cel mai deplin puterea iubirii mai tari decât moartea, în ei credinţa vie a biruit teama morţii. „De aceea, Biserica îi numeşte «buni, biruitori mucenici», iar slujba sfinţirii bisericii este o venerare deosebită a martirilor“, a arătat Patriarhul Daniel.
„În martiri, teama de moarte se transformă în pregustare a Învierii“
Martirii şi mărturisitorii sunt numiţi „biruitori“ (învingători) cu toate că au murit cu trupul, pentru că ei au învins duhul păcatului, al egoismului, al violenţei şi al răutăţii. În martiri, existenţa biologică se transformă în existenţă teologică, existenţa posesivă a vieţii se transformă în dăruire de sine, instinctul conservării se transformă în elan al comuniunii, teama de moarte se transformă în arvună (pregustare) a Învierii. În martiri lucrează harul Sfântului Duh pe care Hristos-Domnul şi Dumnezeu-Tatăl îl dăruiesc celor care sunt mărturisitori ai credinţei, iubitori de dreptate şi adevăr, apărători ai demnităţii umane umilite sau desfigurate de păcatul individual şi colectiv, a spus Patriarhul românilor.
După cum a subliniat Preafericirea Sa, mărturisitori şi martiri ai credinţei s-au „născut“ şi în vremurile noastre, iar lumina mărturiei lor trebuie comemorată cu recunoştinţă şi veneraţie, ea fiind izvor de putere spirituală în viaţa şi misiunea Bisericii astăzi. „Mulţimea mărturisitorilor şi martirilor credinţei din fostele ţări cu regim comunist din Europa Centrală şi orientală ne îndeamnă mereu să nu uităm cât de mare este puterea jertfei şi cât de necesară este lucrarea de vindecare şi înnoire a umanităţii, rănită de ură şi violenţă, de discriminare şi dominaţie, de intoleranţă şi indiferenţă, de multe forme ale morţii fizice şi spirituale. În timpul persecuţiei comuniste din Europa răsăriteană, o mulţime de episcopi, preoţi, monahi şi laici au murit în închisori sau au suferit pentru credinţa lor. Aceşti martiri şi mărturisitori ai credinţei şi ai luptei pentru libertate sunt pomeniţi azi în rugăciunile Bisericii noastre în mod permanent la Sfânta Liturghie. Pilda vieţii şi rugăciunile lor sunt izvor de inspiraţie şi înnoire pentru viaţa Bisericilor noastre azi. Ei ne cheamă astăzi să nu despărţim darul libertăţii de darul credinţei şi al sfinţeniei vieţii.“
Dacă uităm pe Dumnezeu, vom uita şi dimensiunea sacră a vieţii umane
Referindu-se la jertfa şi pilda vieţii Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion, ocrotitori ai bisericii româneşti din Salzburg, Patriarhul nostru a menţionat că acestea „au fost izvor de inspiraţie pentru ctitorii care au aşezat în temelia acestei biserici pe care o sfinţim astăzi (n.r – sâmbătă, 13 iunie) fragmente din moaştele acestor sfinţi mucenici, chemându-i în ajutor pentru a ridica aici o casă a Domnului şi pentru a cultiva darul credinţei, al sfinţeniei şi al iubirii jertfelnice“ Astăzi, în faţa tentaţiei de secularizare, PF Părinte Patriarh Daniel a menţionat că sfinţii ne învaţă că, dacă uităm pe Dumnezeu, vom uita şi dimensiunea sacră a vieţii umane.
În faţa tentaţiei de a domina asupra altora, sfinţii mucenici ne învaţă să descoperim forţa spirituală de a dărui şi altora din ceea ce suntem şi avem, precum şi de a ne dărui lui Hristos, Cel ce Se dăruieşte nouă în Euharistie.
În faţa tentaţiei de a ne afirma în iubire de sine, sfinţii ne învaţă să găsim bucuria în frumuseţea dobândirii iubirii smerite a lui Hristos pentru toţi oamenii, după cum a mai spus PF Daniel.
Exemplu de dialog şi ajutorare ecumenică la nivel practic
Biserica românească din Salzburg, ridicată în stil maramureşean, este unul dintre exemplele cele mai recente de dialog şi ajutorare ecumenică la nivel practic, după cum a remarcat PF Părinte Patriarh. Înălţarea acestei biserici a devenit posibilă prin bunăvoinţa creştină fraternă arătată de părinţii benedictini de la Abaţia „Sankt Peter“, care au oferit terenul pentru construcţia acestei biserici, precum şi prin susţinerea financiară importantă de către Fundaţia „Propter Homines“ (Vaduz-Liechtenstein) şi a altor binefăcători de aici sau din ţară. Eminenţa Sa Cardinalul Christoph Schonborn , Arhiepiscopia de Salzburg şi îndeosebi întâistătătorul său, Arhiepiscopul Alois Kothgasser, şi-au arătat sprijinul deosebit faţă de acest proiect.
Această parohie românească s-a înfiinţat în anul 1976, cu binecuvântarea patriarhului de atunci, Justinian Marina. În anul 1985, patriarhul Iustin Moisescu a numit paroh aici pe părintele Dumitru Viezuianu, iar în 2007, patriarhul Teoctist a binecuvântat construirea acestei noi biserici. Numele celor trei patriarhi au fost pomenite cu evlavie, sâmbătă, de cel de-al şaselea întâistătător al Bisericii noastre.
Părintele Patriarh Daniel a felicitat totodată pe IPS Mitropolit Serafim, al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală şi de Nord, cu ocazia sfinţirii acestei biserici, pe părintele paroh Dumitru Viezuianu, „dimpreună cu toată comunitatea ortodoxă românească, harnică şi misionară, luminată de evlavie şi simţire românească, pe toţi ctitorii şi ajutătorii acestui sfânt lăcaş, precum şi pe toţi clericii şi credincioşii prezenţi la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate şi demnitate creştină“.
Dovada credinţei vii şi jertfelnice a unei comunităţi de migranţi români
Ieri, 14 iunie, Patriarhul Daniel, împreună cu cei cinci ierarhi ai Bisericii noastre prezenţi, sâmbătă, la Salzburg, a sfinţit noua biserică ortodoxă românească cu hramul „Sfântul Apostol Andrei“ din Viena – Austria. Alături de ei a slujit şi IPS Michael, Mitropolitul grec ortodox al Austriei.
La eveniment au participat reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe surori şi ai altor Biserici creştine, autorităţi de stat şi locale austriece, delegaţi ai Ambasadei României la Viena, preoţi şi membri ai comunităţilor ortodoxe româneşti din Austria şi din alte state europene. La manifestările de ieri de la Viena a asistat şi cardinalul Cristoph von Schömborn, Arhiepiscopul romano-catolic al Vienei.
În cadrul cuvântului de învăţătură rostit ieri la Viena, intitulat „Casa lui Dumnezeu şi poarta cerului“, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat semnificaţia sfinţirii unei biserici ortodoxe româneşti. După cum a menţionat Părintele Patriarh, construirea şi sfinţirea unei noi biserici ortodoxe româneşti într-o capitală europeană a culturii creştine – Viena – reprezintă o dovadă a credinţei vii şi jertfelnice a unei comunităţi de migranţi români care au primit însă şi sprijin fratern de la Arhiepiscopia Catolică de Viena, numind această biserică „căminul duhovnicesc“ al celei mai mari comunităţi de români din Austria.
Zidirea unei biserici şi sfinţirea ei are loc o dată la 100-200 de ani şi înseamnă în istoria comunităţii respective un moment deosebit prin care se aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a realizat şi, în acelaşi timp, se cere harul Lui sfinţitor ca această lucrare – ofrandă a credincioşilor – să fie sfinţită aşa cum sfinţim în biserică ofrandele (darurile) pe care le aducem la sfântul altar, a continuat Preafericirea Sa. „Ca spaţiu sacru de rugăciune, biserica nouă devine un simbol al recunoştinţei (euharistiei) aduse lui Dumnezeu şi un simbol al Bisericii în înţelesul ei de adunare a oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi. Prin urmare, o biserică în care se oficiază Sfintele Taine sau Sacramente ale iubirii eterne a lui Dumnezeu pentru oameni este un semn de binecuvântare asupra comunităţii respective şi asupra oraşului în care s-a construit această biserică. Biserica nouă pe care noi o oferim Mântuitorului Iisus Hristos ca ofrandă (Hingabe) a credinţei, a hărniciei, a înţelepciunii, a priceperii şi a dărniciei noastre devine astăzi o «poartă a cerului» (Facere 28, 17), aşa cum auzim în rugăciunile de sfinţire a noii bisericii. Pe această «poartă a cerului» intră Hristos – Împăratul Slavei, Care, după Învierea Lui, S-a înălţat cu trupul la cer şi a aşezat umanitatea Sa pe tronul slavei Preasfintei Treimi“, a arătat Părintele Patriarh.
Biserica sfinţită poartă un nume de persoană, numele patronului ei spiritual, de pildă, Sfântul Apostol Andrei, pentru că în ea se adună în rugăciune persoanele umane botezate în numele Persoanelor divine, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. O biserică nouă se sfinţeşte cu apă sfinţită şi se unge cu Sfântul şi Marele Mir, ca şi persoanele umane botezate în apă sfinţită şi unse cu Sfântul şi Marele Mir, pentru a avea o comuniune spirituală permanentă cu Persoanele Sfintei Treimi, dar şi cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii din toate timpurile şi din toate locurile, care au mărturisit credinţa în Sfânta Treime.
Ca lăcaş sfânt, biserica nou-sfinţită reprezintă simbolic Biserica rugătoare, adică Trupul tainic al lui Hristos plin de Duhul Sfânt, în care credincioşii sunt membre vii ale acestui Trup mistic (Cf. I Corinteni 12, 12-13 şi 27; Efeseni 1, 22-23; 4, 3; Coloseni 1, 18).
***
Pastrarea dreptei credinte, chezasia unitatii noastre
In spiritualitatea ortodoxa romana,credinta curata,graiul si datinile mostenite din strabuni, au constituit intotdeauna fundamentul unitatii etnice si sufletesti a poporului nostru. Uniti in jurul sfintelor Altare , fiii Bisericii noastre au marturisit aceeasi credinta , s-au rugat in aceeasi limba si au creat o cultura cunoscuta si recunoscuta pe toate meridianele lumii, au infruntat cu vitejie valurile istoriei , de multe ori pana la martiriu. In constiinta neamului romanesc, raman mereu vii numele si exemplul tuturor celor care, cu pretul vietii, si-au aparat credinta si pamantul stramosesc. ,,Ca niste ingeresti trambite au inviorat in suflete indraznirea marturisirii dreptei credinte si ca niste intelepti propovaduitori, pe popor l-au hranit cu dreapta si luminata invatatura… ” (Din troparul Sf.Mart.Cuv. Visarion ,Sofronie si Mc.Oprea).
Ortodoxia credintei a facut parte intotdeauna din fiinta neamului nostru .Si aceasta nu intamplator. Poporul roman apare in istorie ca popor crestin. Odata cu formarea lui de o parte si de alta a Muntilor Carpati si pana la Marea Neagra pe plaiurile vechii Dacii , s-a raspandit aici si crestinismul care este de origine apostolica. Dupa o veche traditie, Sf.Apostol Andrei a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu pana in Scitia Mica , (Dobrogea de azi). Numeroase descoperiri arheologice-obiecte paleocrestine, inscriptii, bazilici- dovedesc cu prisosinta ca stramosii nostrii daco-romani au facut parte dintr-o Biserica organizata cu ierarhie si lacasuri de cult cu o bogata viata spirituala. Acest tezaur spiritual s-a transmis in intregime din generatie in generatie pana in zilele noastre. Acelasi crez, aceleasi idealuri au impodobit sufletele stramosilor nostri pe care ii pomenim cu credinta. Implinim cu aceasta cuvantul Sf. Apostol Pavel care ne indeamna : ,,Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si le urmati credinta ´´(Evr.13,7). ,,Urmarea credintei” inaintasilor inseamna legatura spirituala permanenta cu Biserica parintilor nostri care este ,,stalp si temelia a adevarului” (I Tim.3,15). Marturisirea aceleeasi credinte si pregatirea corespunzatoare (I Cor.11,27-28), invrednicesc pe fiecare drept-credincios sa se impartaseasca cu Sfintele Taine. Credinciosii se unesc prin Sfanta Euharistie cu Hristos si unii cu altii(II Cor. 1,21), in iubirea atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu. ,,Astfel Euharistia este prin excelenta Taina unitatii Bisericii” (Pr. Prof. D. Staniloae).
In rugaciunea Sa arhiereasca, Hristos Domnul s-a rugat pentru unitatea Bisericii. Dupa ce a anuntat pe Sfintii Apostoli ca s-a apropiat ceasul patimilor Sale (Ioan 17,1) „Iisus ridicand ochii Sai la cer” s-a rugat pentru Sine, pentru Apostoli si pentru toti credinciosii despre care stia ca vor face parte din Biserica Sa. „Nu numai pentru acestia(Sf. Apostoli) Ma rog, ci pentru cei care vor crede in Mine prin cuvantul lor, ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine…”(Ioan 17,20-21)…”Ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei”(16,26).”Ce minune, fratilor-spune Sf. Simeon Noul Teolog- ce coborare de negrait a iubirii fata de noi, a Iubitorului de oameni Dumnezeu! Unirea pe care o are prin fire cu Tatal Sau, fagaduieste sa o aiba prin har cu noi, daca vrem; si noi vom avea cu El la fel, daca vom lucra poruncile Lui” (Filocalia 6,p.146)
La Cincizecime, Sf. Apostoli „s-au imbracat cu putere de sus” dupa cum le a fost fagaduit si au raspandit cu fidelitate Cuvantul Domnului „pana la marginea pamantului” (Luca 24,49; Fapte 1,8). Prin Puterea Duhului Sfant ei au devenit martori si marturisitori ai dreptei credinte (Fapte 2,32), iar cei ce credeau, traiau in unitate si in curatia inimii (2,44-46).
Curand a fost chemat de Domnul la apostolie si Sfantul Pavel(F.Ap.9). Odata cu chemarea sa speciala prin glasul Fiului lui Dumnezeu inviat, a devenit Apostol al dreptei credinte. „Viata mea de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit…”, spune marele Apostol al neamurilor (Gal. 2,20). A dovedit-o prin cuvant si scris. Ori de cate ori citim Epistolele sale, ne intampina cu sfaturi si indemnuri ca acestea: „Fratilor, bucurati-va! Desavarsiti-va , mantuindu-va, fiti uniti in cuget, traiti in pace si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi” (II Cor. 13,11). „Toti sunteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Iisus” (Gal. 3,27).
In teologia paulina, indeosebi in Epistolele pastorale, intalnim frecvent expresiile; „dreapta credinta” (I Tim. 4,8), „taina dreptei credinte” (3,16), „sanatosi in credinta” (Tit 1,13-2,2), „frati in credinta” (I Tim. 6,2). Povatuirile Sf. Apostol Pavel privesc atat pe pastorii de suflete, ierarhia bisericeasca, cat si pe credinciosii pastoriti. Cu totii sunt datori sa vegheze la pastrarea dreptei credinte, sa ramana statornici si sa staruiasca in credinta cea adevarata, ferindu-se de certuri si mai ales de „omul eretic” (Tit 3,9-10)
Biserica Ortodoxa a ramas credincioasa dreptei invataturi mostenita de la Mantuitorul Hristos prin Sfintii Apostoli. Au aparut insa in lume si abateri de la drepta credinta, ca urmare a interpretarii gresite a mesajului biblic sau chiar din mandrie(I Tim 6,4). Acest fapt a fost dureros pentru intreaga Biserica. „Daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna” (I Cor. 12,26).
Astazi Biserica Ortodoxa Romana continua cu demnitate traditia de veacuri a stramosilor nostri, slujeste cu daruire poporului drept-credincios. Se roaga pentru unitatea crestina, iar in activitatea ecumenica prezinta deschis si cu competenta adevarurile de credinta in toata puritatea lor.
Prin activitate misionara neobosita, poarta de grija fiilor sai, romanii ortodocsi de pretutindeni. Chiar si atunci cand din punct de vedere geografic traiesc departe de locurile natale-ne referim la romanii ortodocsi din diaspora-Biserica-Mama le asigura asistenta religioasa. Ii intimpina pe toti cu dragostea si sprijinul ei, si ii ajuta sa-si pastreze zestrea sufleteasca, credinta, cultura si datinile stramosesti. Tuturor le impartaseste prin slujitorii ei lumina adevaratei invataturi, ii sfinteste si ii conduce pe calea desavarsirii. Pretutindeni au simtit grija, ocrotirea si iubirea Bisericii-Mame si au raspuns cu aceeasi iubire. Uniti in jurul pastorilor lor sufletesti, credinciosii se roaga in limba proprie, fac cunoscute valorile ortodoxiei si culturii romanesti in tarile in care s-au stabilit, contribuind la intarirea legaturilor de prietenie dintre poporul roman si popoarele acestor tari.
Un exemplu in acest sens este comunitatea ortodoxa romana din Salzburg. Prin participarea cu evlavie la bogata viata liturgica, credinciosii dovedesc o buna cunoastere a traditiilor Bisericii in care s-au nascut si botezat. „pastreaza taina credintei cu cuget curat” (I Tim. 3,9), „pazesc unitatea Duhului intru legatura pacii” (Efes. 4,3). In cadrul comunitatii, „cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator” (Evr. 4,12). Fiecare se simte angajat in lucrarea spirituala dupa darul primit de la Creator, si toti contribuie „prin lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos” (Efes. 4,12). S-a constituit o comunitate vie si pe acest fundament a fost posibila constructia Bisericii romanesti, sfintita anul acesta de Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Sa urmam cuvantul Sfintului Apostol Pavel care ne indeamna: „Mai departe, fratilor, cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gandul. Cele ce ati invatat si ati primit si ati auzit, si ati vazut la mine, acestea sa le faceti, si Dumnezeul pacii va fi cu voi”(Filip. 4,8-9).
Pr. Dr. Dumitru Viezuianu